Acomodare
Separarile sunt bune, atunci cand ele sunt gestionate corect. Pentru ca o separare sa se intample, fara sa creeze senzatia unei pierderi, e nevoie de un atasament natural si sigur.
Separarea si atasamentul
Separarea si atasamentul sunt experiente prin care trecem de nenumarate ori in viata. Prima separare e nasterea, plecam din pantecul mamei si ne atasam de bratele ei. O noua separare e mersul de-a busilea, cand ne separam de bratele mamei si ne atasam de casa pe care o numim acasa.
O noua separare vine la intrarea in colectivitate, cand ne separam de acasa si ne atasam de lume. Sirul separarilor si a noilor atasari nu se incheie aici, ci urmeaza un curs firesc al vietii. Fiecare separare e necesara pentru a putea creste.
Procesul de acomodare
Stiind aceste lucruri, venim in intampinarea copiilor si a parintilor in procesul de acomodare la gradinita. Aceasta acomodare se desfasoara in ritmul propriu al copilului, pe masura ce se realizeaza transferul de incredere si acesta incepe sa se simta in siguranta si increzator in mediul comunitatii.
O acomodare blanda pentru copil insemna si o relatie deschisa si transparenta intre comunitatea noastra si familie.
Toti avem un rol:
Rolul nostru este sa oferim acest spatiu sigur in care copilul sa se simta inteles, respectat si iubit, sa dam timp relatiei de atasament sa se formeze si sa creem mediul favorabil pentru ca aceasta relatie sa se intample.
Rolul paintilor in acest demers ramane unul important, pentru ca experienta ne spune ca, transferul de incredere se intampla numai prin intermediul familiei. Copiii sunt entitati fundamental senzoriale, ei mai degraba simt decat analizeaza rational, iar daca mama nu e confortabila cu locul in care ma lasa, atunci de ce as ramane aici?
